Paștele este una dintre cele mai importante sărbători pentru români. Este sărbătoarea care unește și mai mult familiile. Ne apropie mai mult de cele sfinte si de tradițiile noastre dragi sau de unele mai mult uitate în ultima vreme. Paștele este despre bunătate, credință și speranța de a fi și de a rămâne mereu niște oameni mai buni atât pentru noi înșine cât și pentru cei din jurul nostru.

Cu ajutorul acestui articol ne dorim să te aducem cât mai aproape tradiții românești specifice sărbătorii pascale pe plaiurile noastre românești. Așteptăm cu interes și din partea ta ce alte obiceiuri mai cunoști sau poate pe care le-ai și întâlnit în copilăria ta la bunici.

În Țara Moților, în noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este păzită de fecior. Dacă toaca este furată, sunt pedepsiți ca a doua zi să dea un ospăț, de care se pot bucura atât “hoții”, cât și “păgubașii”. Dacă cei care au încercat să fure toaca nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor organiza ospățul.

Unul dintre obiceiurile foarte întâlnite chiar și în ziua de astăzi în Ardeal este cunoscut sub numele de “stropit”. Potrivit acestuia, băieții merg în familiile unde există o fată sau mai multe și le stropesc cu parfum “ca să nu veștejească”. “Stropitul” este păstrat și în ziua de astăzi ca un prilej deosebit de întâlnire cu prietenii și bineînțeles de distracție în rândul tinerilor.

În Țara Bârsei, în jurul Brașovului, se face o mare petrecere care adună întreaga comunitate locală de tineri denumită Junii Brașovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de călușari sau de colindători, cu vătaf și casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care merg către locația Pietrele lui Solomon, la picnic unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută probă din acest joc este aruncarea cât mai departe a buzduganului.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina locală se concentrează pe obiceiul de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei, credincioșii ies în curtea bisericii, se așează în formă de cerc, purtând lumânările avute cu ei la Înviere în mână și așteaptă preotul să sfințească și să binecuvânteze bucățele din coșul pascal. Bucatele sunt organizate astfel: Semințe de mac, ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta. Sare ce va fi păstrată pentru a aduce belșug casei. Zahăr folosit atunci când vitele sunt bolnave. Făina pentru ca rodul grâului din vară să fie bogat. Ceapă și usturoi ce au rolul de protecție împotriva insectelor. Deasupra acestei farfurii se așează pasca, brânza, șunca, ouăle roșii, bani, flori, pește și prăjituri. După săvârșirea acestui ritual, se continuă masa cu mare veselie în fiecare familie.

Un foarte frumos obicei există în zona Maramureșului. Dimineața Paștelui, copiii de până la vârsta de 9 ani merg la prieteni și la vecini să anunțe Învierea Domnului. Gazda va dărui fiecărui urător un ou roșu. La plecare, copiii mulțumesc pentru dar gospodarilor.

În zona Călărașilor, la slujba de Înviere, credincioșii aduc în coșul pascal pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cocoșii sunt crescuți special pentru această tradiție. Ei vestesc miezul nopții. Datina spune că acel cocoș care cântă primul atunci când preotul va spune “Hristos a înviat!” va aduce cel mai mare belșug din sat gospodarului căruia îi aparține. După slujbă, toți cocoșii vor fi dăruiți oamenilor săraci.

Sperăm că citirea acestor datini străvechi ce în multe zone ale țării noastre au loc de Paște v-au bucurat sufletele și v-au făcut să vă reamintiți cu drag și de copilăria voastră. Vă dorim să aveți un Paște fericit și minunat alături de cei pe care îi iubiți!