“Azi e Dragobetele, se sărută fetele”.
Aceasta este una dintre zicalele românești specifice de Dragobete. Chiar daca și noi românii am adoptat sărbătorirea Valentine’s Day, sărbătoare ce provine din Statele Unite, nu trebuie să uităm și de sărbătoarea iubirii de la noi din țară. Până la urmă, de dragoste trebuie să ne bucurăm în fiecare zi, dar dacă avem ocazia să celebrăm de două ori la distanță foarte scurtă de timp. Important e să strângem cât mai multe momente fericite în viața noastră.
În acest articol ne vom aminti împreună de câteva tradiții din timpuri foarte vechi care obișnuiau să se desfășoare chiar de Dragobete. Unele dintre ele au fost demult uitate, dar altele încă se țin cu regularitate în mediul rural. E frumos să ne păstrăm conectați de tradițiile noastre românești și cine știe, poate chiar să ne bucurăm împreună atunci când le facem.
În mitologia românească, Dragobetele era zeul tinereței, al bucuriei dar și al iubirii. De asemenea, ziua în care noi sărbătorim Dragobete, coincide cu sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Dragobetele reprezintă de asemenea un personaj pe care românii l-au identificat drept protector al iubirii și al tinerilor încă de pe vremea vechilor daci.
Conform legendelor populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tânăr frumos și iubăreț care obișnuia să cucerească și să seducă toate fetele si femeile care îi ieșeau în cale. Între timp, Dragobetele a devenit pentru români un simbol al dragostei pur și sincere din cadrul unui cuplu.
Simbolistica Dragobetelui se bucură de o simbolistică deosebită, rar întâlnită. Acesta reprezintă atât începutul cât și sfârșitul: terminarea iernii și începutul primăverii, moment când natura începe să prindă viață. Depinzând de perioada când pică sărbătoarea Paștelui, de multe ori Dragobetele este chiar înainte de începutul Postului Sfânt, fapt ce simbolizează sfârșitul păcatelor și începutul perioadei de pocăință.
Încă din vremurile demult apuse, în unele zone ale României, de Dragobete tinerii îmbrăcați în hainele cele mai frumoase, obișnuiau să se adune în păduri și să culeagă împreună buchete cu primele floricele ale primăverii. Culesul florilor se făcea cu voie bune, cu cântece și se juca un joc specific numit: zburătorit.
La ora prânzului, fetele nemăritate obișnuiau să fugă catre sat în timp ce băieții le fugăreau în încercarea lor de a le săruta. De aici vine și expresia: “Azi e Dragobetele, se sărută fetele”. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă și sărutată. Semnificația acestui sărut împărtășit chiar de Dragobete era un echivalent cu înfiriparea iubirii dintre cei doi, dar și cu angajamentul unei logodne oficiale. Seara logodna se anunța în comunitatea satului și a membrilor celor două familii. O surperstiție din popor spune că persoanele care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiți să nu poată iubi și să nu fie iubiți deloc în acel an.
Dacă de Dragobete vremea era mohorâtă și ziua ploioasă sau ningea, tinerii se adunau într-o casă unde să petreacă, să lege prietenii și să se bucure de diverse jocuri.
Cu mult timp în urmă, un alt obicei era ca tinerele necăsătorite să strângă zăpada care se mai găsea, strat ce se numea și “zăpada zânelor”. Apa apărută în urma topirii acestei zăpezi ar fi avut proprietăți magice cu privire la iubire, dar și la ritualuri de înfrumusețare. Fetele obișnuiau să-și clătească chipul cu această apă pentru a devenit la fel de frumoase precum zânele.
O surperstiție spunea că fetele care nu se întâlneau în acea zi cu un băiat sau un bărbat, nu vor reuși să-și găsească tot anul jumătatea. De asemenea, se credea în unele sate că dacă o fată va atinge un bărbat dintr-un sat vecin, vor fi îndrăgostite tot anul următor.
Există și superstiții pentru persoanele de sex masculin. În această zi, bărbații trebuie să fie în relații foarte bune cu toate femeile. Nu le este permis să se certe cu femeile sau să le supere în vreun fel. În caz contrar, vor avea parte de o primăvară plină de ghinion și de un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu să dăinuie de-a lungul anului, tinerii trebuie neapărat să se sărute.
În unele regiuni din țară, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca și noaptea de Bobotează. Tinerele care doresc să își afle ursitul își pun sub pernă busuioc sfințit, sperând ca Dragobetele le va ajuta să-și găsească ursitul.
Sperăm că ți-a plăcut descoperirea acestor tradiții locale. Sau poate ți-ai reamintit de ele cu drag! Iar noi, Franke România îți dorim pentru această ocazie: Iubește Românește de Dragobete!
Lasa un comentariu
You must be logged in to post a comment.